Melodia de azi (3)

Bere Gratis – Ce n-a vazut Parisul

” Ne intalneam intr-o cafenea
Unde nimeni nu stia
Si ne zambeam
Cand planuiam sa cucerim Vestul
Ne sarutam, nu ne pasa
De lumea ce ne-nconjura
Aveam dorinta sa iubim
Ne promiteam sa-mbatranim
Pe o veranda la un ceai
Scaldati de soare
De raul lumii ma fereai
In palma ta ma ascundeai

Te asteptam pe Edgar Quinet
Sa iesi de la Litere
Si hoinaream intreaga zi
Pe strazile uitate
In povestiri ne pierdeam
Cu ochii celuilalt visam
Urcam la mine in mansarda
In noptile de vara calda
Si ne credeam doi partizani
Ascunsi in noapte
Dezbracati pe podea
Eram al tau, erai a mea

Iar gustul de madlena,
Iti va reveni de fiecare data
Cand iti vei aminti
Ce n-a vazut Parisul
Parfumul ce-a ramas
Raspunsul fara glas
Ce n-a vazut parisul
Doar in fotografii
Ai mai putea gasi
Ce n-a vazut Parisul
Parfumul ce-a ramas
Raspunsul fara glas”

Ajutor de Mos Craciun

  De doua zile incoace sunt un fel de ajutor de Mos Craciun, de Mos Tata mai exact, si mi-am dat seama ca e practic imposibil sa existe Mos Craciun. Un singur Mos Craciun. Noi patru ne chinuim de trei zile sa cumparam cadouri pentru opt copilasi si avand in vedere ca pe planeta asta sunt aprope doua  miliarde de copii,  conform celor care au facut reclama cu prigat, mosului i-ar lua o vesnicie. Chiar daca ar exista spiridusii, ajutoarele lu’ Mos Craciun (asa cum sustine Miruna, inspirata de povestile americane probabil ) ar fi  tot practic imposibil. De aceea Mos Craciun sunt parintii oricine altcineva binevoitor. :P 

  In copilarie eram foarte fericita cand stiam ca trebuie sa vina Mos Craciun pentru ca mama si tata erau usurati de o cheltuiala in plus. ) In cazul meu Mos Craciun a facut mereu economii, ziua mea de nastere fiind cu patru zile inainte de Craciun. Cateodata m-am simtit un copil… defavorizat, din acest punct de vedere.

21 pe 21 :)

“I don’t know where i’m going / but i sure know where i’ve been”

  Azi implinesc 21 de ani.  Treptat, treptat, devin babuta (by Cristi).

   Ca in fiecare an, de 21 decembrie, imi pun o dorinta (pe care,evident, nu o scriu aici ), ma gandesc la anul care tocmai a trecut si ma consolez spunandu-mi ca se putea si mai rau (la fel de  evident si mai bine )si  incep sa visez cu ochii deschisi la anul care va veni: va fi cel mai extraodrinar, cel mai iesit din comun, cel mai magnific, cel mai mirobolant , cel mai … cel an. Abia pe urmatorul 21 decembrie voi cum a stat treaba de fapt.

PS: Multumesc mult tuturor pentru urari si un pup maaaare care sa ajunga  la toti ! :*

 

Ah, m-au apucat sentimentalismele  tocmai acum,  de ziua mea ! :”>

Copiii de la 209

Duminica.  Aproape luni. 

 23:10 Am invatat 10 pagini (din 300 ). Madalina si-a luat ceas si de dimineata incoace ne tot intreaba ori “daca nu e prea mare” ori “daca e de baiat”. Eu caut interpretarea celor 6 planete din a mea casa a 2-a si a celor 5 din a Oanei casa a 3-a.  Oana a luat-o razna . Probabil si eu. Madalina crede ca e de la invatat. Eu incep sa cred acelasi lucru. A impodobit un bradut artificial adus de mama si de mult uitat pe biblioteca. A asezat lumanarele rosii si albastre la colturile meselor din camera, si-a etalat colectia de ursuleti pe aragazul care asteapta montarea divina. A topait si cantat in jurul altarului construit cu propriile forte. Am primit o invitatie de la baietii de la 012 care dau o petrecere si “au nevoie de fete”.  Madalina, fermecata de camasa alba a unuia dintre ei, a decis sa se duca.

  23: 24 Acum ascultam colinde, camera ne clipoceste in ritmul beculetelor din bradut in culori de verde cu albastru sau rosu cu galben si ma simt ca de Craciun,  in tinerete. 8-> (=day dreaming) Oana s-a reintors la studiu. Madalina nu se mai duce la petrecere si mananca lamaie. Eu scriu pe blog si ma incurajez ca voi ajunge la 100 de pagini pana sa ma las prada somnului. Astrologia ma depaseste.

All or nothing !

Din ciclu’ “Probleme (s)existentiale” azi avem : Viata e prea scurta.

Din pacate realizam asta cand e pe sfarsite si totusi… am fi mai avut atatea de facut. Poate avem mai multe vieti, poate nu. Oricum, nu ne amintim.

So, all or nothing !

Melodia de azi (2)

Azi : Whitesnake – Here I go again

Melodia de azi

  In aproape fiecare zi ma obsedeaza o melodie, melodie pe care o ascult pana cand imi rasuna in urechi fara vreo sursa sonora in jur. 

 Azi : Laptaria lui Enache – Pasarea Colibri

“ Habar nu am, habar nu ai,
Ca timpul trece, se prea poate,
Pana la ziua sa ramanem,
Deci iarasi suntem pusi pe fapte. “

Fotografie.

  Uneori urasc fotografiile pentru ca  imi amintesc ceva ce credeam uitat. Uneori le iubesc pentru ca pastreaza pentru vecie momente placute ale vietii. Alteori … nu stiu daca sa le iubesc sau sa le urasc. Ca acum.