
De azi sunt Denisa.
De azi nu mai exist printre mesajele tale.
De azi imi schimb parola de la mail, parola care continea numele tau.
De azi ma mai gandesc daca te anunt cand mai e curcubeu.
De azi nu te mai caut. Nu eu prima.

De azi sunt Denisa.
De azi nu mai exist printre mesajele tale.
De azi imi schimb parola de la mail, parola care continea numele tau.
De azi ma mai gandesc daca te anunt cand mai e curcubeu.
De azi nu te mai caut. Nu eu prima.

“Nu am deosebit niciodata iubirea de cuplu de aceea care se naste intre prieteni. Calitativ, mi se par foarte apropiate. Consider la fel de valoroase iubirile scurte, intilnirile puternice, de tipul blitz-krieg, in care oamenii se devoreaza, se consuma, produc o combustie foarte speciala si se despart; imi plac situatiile in care oamenii se despart cu loc de buna-ziua desi, daca iubirea este foarte mare, nu mai incape buna-ziua. “
De aici
Citeam asta in urma cu aproape o saptamana.
” Daca m-ai fi intrebat in urma cu o saptamana daca azi am mai fi fost impreuna ti-as fi raspuns ‘DA!’ , doar era vorba de o saptamana. Vezi, as fi gresit… ”
Acum stau si citesc horoscoape pe net, nu am chef de invatat, am chef sa imi spal hainele, sa scriu si sa ma uit la filme, am chef sa ies in racoarea de afara si sa inspir profund, ma doare un premolar, pe stanga, ma dor si ochii, chiar nu stiu de ce, mai tarziu va veni Joahna pe la mine. Imi trece prin cap sa te sun. Sa iti trimit un sms in care sa iti urez bafta la exmenul de maine, in care sa te invit la o plimbare prin parc. Printr-un parc in care nu am fost pana acum. Incerc totusi sa ma abtin. Daca tu nu faci nimic, eu de ce as face ceva? Daca tu imi arati ca nu iti pasa, eu de ce sa iti arat ca imi pasa? Pentru ca eu am gresit. Eu am gresit prima dar nu numai eu am gresit.
Stiu ca vom mai vorbi. Stiu ca ne vom mai intalni. Stiu si ca ne vom impaca… probabil.

“I don’t know where i’m going / but i sure know where i’ve been”
Azi implinesc 21 de ani. Treptat, treptat, devin babuta (by Cristi).
Ca in fiecare an, de 21 decembrie, imi pun o dorinta (pe care,evident, nu o scriu aici ), ma gandesc la anul care tocmai a trecut si ma consolez spunandu-mi ca se putea si mai rau (la fel de evident si mai bine
)si incep sa visez cu ochii deschisi la anul care va veni: va fi cel mai extraodrinar, cel mai iesit din comun, cel mai magnific, cel mai mirobolant , cel mai … cel an. Abia pe urmatorul 21 decembrie voi cum a stat treaba de fapt.
PS: Multumesc mult tuturor pentru urari si un pup maaaare care sa ajunga la toti ! :*
Ah, m-au apucat sentimentalismele tocmai acum, de ziua mea ! :”>
Din ciclu’ “Probleme (s)existentiale” azi avem : Viata e prea scurta.
Din pacate realizam asta cand e pe sfarsite si totusi… am fi mai avut atatea de facut. Poate avem mai multe vieti, poate nu. Oricum, nu ne amintim.
So, all or nothing !
In aproape fiecare zi ma obsedeaza o melodie, melodie pe care o ascult pana cand imi rasuna in urechi fara vreo sursa sonora in jur.
Azi : Laptaria lui Enache – Pasarea Colibri
“ Habar nu am, habar nu ai,
Ca timpul trece, se prea poate,
Pana la ziua sa ramanem,
Deci iarasi suntem pusi pe fapte. “