Nu am chef azi….

   “Nu am deosebit niciodata iubirea de cuplu de aceea care se naste intre prieteni. Calitativ, mi se par foarte apropiate. Consider la fel de valoroase iubirile scurte, intilnirile puternice, de tipul blitz-krieg, in care oamenii se devoreaza, se consuma, produc o combustie foarte speciala si se despart; imi plac situatiile in care oamenii se despart cu loc de buna-ziua desi, daca iubirea este foarte mare, nu mai incape buna-ziua. “

De aici

  Citeam asta in urma cu aproape o saptamana.

” Daca m-ai fi intrebat in urma cu o saptamana daca azi am mai fi fost impreuna ti-as fi raspuns ‘DA!’ , doar era vorba de o saptamana. Vezi, as fi gresit… ”

   Acum stau si citesc horoscoape pe net, nu am chef de invatat, am chef sa imi spal hainele, sa scriu si sa ma uit la filme, am chef sa ies in racoarea de afara si sa inspir profund,  ma doare un premolar, pe stanga, ma dor si ochii, chiar nu stiu de ce, mai tarziu va veni Joahna pe la mine. Imi trece prin cap sa te sun. Sa iti trimit un sms in care sa iti urez bafta la exmenul de maine, in care sa te invit la o plimbare prin parc. Printr-un parc in care nu am fost pana acum. Incerc totusi sa ma abtin. Daca tu nu faci nimic, eu de ce as face ceva? Daca tu imi arati ca nu iti pasa, eu de ce sa iti arat ca imi pasa? Pentru ca eu am gresit. Eu am gresit prima dar nu numai eu am gresit.

  Stiu ca vom mai vorbi. Stiu ca ne vom mai intalni. Stiu si ca ne vom impaca… probabil.

21 pe 21 :)

“I don’t know where i’m going / but i sure know where i’ve been”

  Azi implinesc 21 de ani.  Treptat, treptat, devin babuta (by Cristi).

   Ca in fiecare an, de 21 decembrie, imi pun o dorinta (pe care,evident, nu o scriu aici ), ma gandesc la anul care tocmai a trecut si ma consolez spunandu-mi ca se putea si mai rau (la fel de  evident si mai bine )si  incep sa visez cu ochii deschisi la anul care va veni: va fi cel mai extraodrinar, cel mai iesit din comun, cel mai magnific, cel mai mirobolant , cel mai … cel an. Abia pe urmatorul 21 decembrie voi cum a stat treaba de fapt.

PS: Multumesc mult tuturor pentru urari si un pup maaaare care sa ajunga  la toti ! :*

 

Ah, m-au apucat sentimentalismele  tocmai acum,  de ziua mea ! :”>

Sfarsit de noiembrie

  Titlul imi aminteste de filmul “Idila de noiembrie” (Sweet november).

  Duminica, ultima zi a saptamanii, ultima zi de noiembrie 2008, sfarsit de toamna. S-a terminat marea votare de care romanii au fost foarte interesati. Peste fix trei saptamani voi implini 21 de ani. Maine incepe (cel putin teoretic) iarna. Maine vom sarbatori cu mic cu mare ziua maretei noastre tari prin stat acasa, minus tata care lucreaza si cine stie cati asemenea lui (mda, stiu, asa se fac banii…). Maine vom vedea la tv mai marii tarii depunand coroane de flori la Alba Iulia. Base le-a luat-o inainte, s-a dus cu flori de ieri (ca doar el e cel mai mare). Ma intreb cati dintre ei si-ar mai da viata pentru patrie, asa cum au facut-o cei carora le poarta ei recunostinta vesnica o data pe an, si atunci pentru ca trebuie.

De azi … (1)

De azi evoluez.

De azi sunt eu.

Alt sfarsit de saptamana.

E duminica, 21 septembrie 2008.

Azi se implinesc 8 luni de la marea zi, deschizatoare de drumuri , 21 ianuarie 2008. Peste fix 3 luni implinesc 21 de ani.

Azi nu e altceva decat o zi obisnuita de toamna in care sunt singura acasa. Am vizitat toate forumurile pe care postez de obicei. Am citit un articol, al unui blogger cunoscut de pe la noi,  care m-a facut mandra pentru ca sunt femeie. Poate nu toate femeile care au citit s-au simtit la fel. Ascult “November rain” si mi-am amintit de blogul meu caruia i-am promis sa nu il mai parasesc vreodata. Saracul meu blog.

Si e frig si aproape ploua.

                                             

“Vara asta am sa ma indragostesc…”

 

 

So… here i am again.

Here i am si nu mai plec. Promit!

Mi-am resuscitat blogul. Vizual, momentan. De azi voi schimba si continutul lui. Trecutul nu ma mai reprezinta.

____________________________

 

In urma cu doua zile ii scriam Uanei un mail cu subjectul “Vara asta am sa ma indragostesc…”. De aici si titlul.

 ”Mi-e dor de mare. Imi place la mare pentru ca esti curat tot timpul.” Imi place la mare pentru ca esti liber. Mult mai liber decat intr-un Bucuresti cenusiu, plin de rautate si incins de canicula ultimelor zile de iulie. Mi-e dor sa stau la soare , sa imi simt pielea incinsa si sa nu ma intorc pe partea cealalta. Mi-e dor de picaturile reci de apa care se scurg de pe trupurile care trec pe deasupra mea cand stau la soare. Mi-e dor de trupurile arse de soare care ies zgribulite din apa sarata. Mi-e dor de linistea de dimineata si de fosnetul valurilor care se sparg la tarm. Mi-e dor de mirosul de alge si peste. Mi-e dor de sciocile care imi inteapa talpile. Mi-e dor de adierea rece a marii din fiecare dimineata. Mi-e dor de vantul care imi ciufuleste parul. Mi-e dor de gogosile pe care le mancam in aproape fiecare dimineata. Mi-e dor de Vama Veche. Mi-e dor de iubirile de o saptamana pe care le tii minte toata viata.

Mi-e dor de tot ce inteleg eu prin “mare”.

    Imi amintesc de prima vacanta la mare fara parintii mei. Era la sfarsitul clasei a IX-a. A fost atat de fain, incat si acum cand imi amintesc zambesc usor. Aveam 15 ani. Acum am 20 si s-au schimbat multe. Nu va mai fi la fel. In fiecare vara e altfel. Daca ar fi la fel nu ne-am mai intoarce in fiecare an cu sufletul plin de vise.

   Peste trei zile voi ajunge la mare. Poate mai plina de sperante si cu sufletul mai strans ca oricand. Si chiar nu stiu la ce sa ma astept. Am luat-o si pe Sis, desi de fiecare data imi promit ca va fi ultima. Poate a mai crescut de vara trecuta. Poate … ca vara asta nu imi mai promit ca va fi ultima cand o iau cu mine …