De azi sunt Denisa.

De azi nu mai exist printre mesajele tale.

De azi imi schimb parola de la mail,  parola care continea numele tau.

De azi ma mai gandesc daca te anunt cand mai e curcubeu.

De azi nu te mai caut. Nu eu prima.

   “Nu am deosebit niciodata iubirea de cuplu de aceea care se naste intre prieteni. Calitativ, mi se par foarte apropiate. Consider la fel de valoroase iubirile scurte, intilnirile puternice, de tipul blitz-krieg, in care oamenii se devoreaza, se consuma, produc o combustie foarte speciala si se despart; imi plac situatiile in care oamenii se despart cu loc de buna-ziua desi, daca iubirea este foarte mare, nu mai incape buna-ziua. “

De aici

  Citeam asta in urma cu aproape o saptamana.

” Daca m-ai fi intrebat in urma cu o saptamana daca azi am mai fi fost impreuna ti-as fi raspuns ‘DA!’ , doar era vorba de o saptamana. Vezi, as fi gresit… ”

   Acum stau si citesc horoscoape pe net, nu am chef de invatat, am chef sa imi spal hainele, sa scriu si sa ma uit la filme, am chef sa ies in racoarea de afara si sa inspir profund,  ma doare un premolar, pe stanga, ma dor si ochii, chiar nu stiu de ce, mai tarziu va veni Joahna pe la mine. Imi trece prin cap sa te sun. Sa iti trimit un sms in care sa iti urez bafta la exmenul de maine, in care sa te invit la o plimbare prin parc. Printr-un parc in care nu am fost pana acum. Incerc totusi sa ma abtin. Daca tu nu faci nimic, eu de ce as face ceva? Daca tu imi arati ca nu iti pasa, eu de ce sa iti arat ca imi pasa? Pentru ca eu am gresit. Eu am gresit prima dar nu numai eu am gresit.

  Stiu ca vom mai vorbi. Stiu ca ne vom mai intalni. Stiu si ca ne vom impaca… probabil.

‘Te aveam pe tine, pe mine ma aveai’

Imi incep povestea asa cum incep de obicei povestile, cu a fost odata … .

De azi pot spune ca a fost odata.

20 :17    Totul s-a terminat cu sarutul lui pe antebratul meu drept. Sarut pe care l-am simtit pana in adancul sufletului. Si cu un ‘Pa !’. Sec. De parca nu ne-ar fi unit atatea. De parca nu ar fi trecut mai bine de un an de cand eram Bubu&Sori.

   ‘Pupa-ma acum. De ce? Pentru ca din momentul in care voi iesi pe usa relatia Bubu&Sori se va termina’.

De azi Bubu si Sori nu mai exista. Exista numai amintirile cu ei.

  Stiu ca sunt mandra si ca probabil de mandrie o sa mor si cu ea in brate. Si mai stiu ca am multe de pierdut din cauza ei. In seara asta s-a mai dovedit inca o data asta.

Poate ca cel mai trist e ca sunt constienta de asta si nu fac nimic sa ma schimb .

  Te-am iubit! Chiar te-am iubit! Inca te mai iubesc! De azi nu mai conteaza. Chiar nu mai conteaza. Am gresit iar acum platesc. Totul are un pret.

  Imi inchei povestea asa cum am si inceput-o, cu un suspin si cu un mare regret. Ca nu ti-am spus ce voiai tu sa auzi. De atata timp.

Am semiologie de la 8, dar voi intarzia aproximativ o ora. Iar Coltea, iar oameni bolnavi, iar oameni batrani si bolnavi, iar fata acra a doamnei doctor, iar vocea plictisitaore a celeilalte doamne doctor, iar nu ma duc la curs, iar vin acasa, iar dorm. Aceeasi zi de joi. In plus fata de alte zile voi invata.

Si atat.

” Ne intalneam intr-o cafenea
Unde nimeni nu stia
Si ne zambeam
Cand planuiam sa cucerim Vestul
Ne sarutam, nu ne pasa
De lumea ce ne-nconjura
Aveam dorinta sa iubim
Ne promiteam sa-mbatranim
Pe o veranda la un ceai
Scaldati de soare
De raul lumii ma fereai
In palma ta ma ascundeai

Te asteptam pe Edgar Quinet
Sa iesi de la Litere
Si hoinaream intreaga zi
Pe strazile uitate
In povestiri ne pierdeam
Cu ochii celuilalt visam
Urcam la mine in mansarda
In noptile de vara calda
Si ne credeam doi partizani
Ascunsi in noapte
Dezbracati pe podea
Eram al tau, erai a mea

Iar gustul de madlena,
Iti va reveni de fiecare data
Cand iti vei aminti
Ce n-a vazut Parisul
Parfumul ce-a ramas
Raspunsul fara glas
Ce n-a vazut parisul
Doar in fotografii
Ai mai putea gasi
Ce n-a vazut Parisul
Parfumul ce-a ramas
Raspunsul fara glas”

  In copilarie eram foarte fericita cand stiam ca trebuie sa vina Mos Craciun pentru ca mama si tata erau usurati de o cheltuiala in plus. ) In cazul meu Mos Craciun a facut mereu economii, ziua mea de nastere fiind cu patru zile inainte de Craciun. Cateodata m-am simtit un copil… defavorizat, din acest punct de vedere.

“I don’t know where i’m going / but i sure know where i’ve been”

  Azi implinesc 21 de ani.  Treptat, treptat, devin babuta (by Cristi).

   Ca in fiecare an, de 21 decembrie, imi pun o dorinta (pe care,evident, nu o scriu aici ), ma gandesc la anul care tocmai a trecut si ma consolez spunandu-mi ca se putea si mai rau (la fel de  evident si mai bine )si  incep sa visez cu ochii deschisi la anul care va veni: va fi cel mai extraodrinar, cel mai iesit din comun, cel mai magnific, cel mai mirobolant , cel mai … cel an. Abia pe urmatorul 21 decembrie voi cum a stat treaba de fapt.

PS: Multumesc mult tuturor pentru urari si un pup maaaare care sa ajunga  la toti ! :*

Ah, m-au apucat sentimentalismele  tocmai acum,  de ziua mea ! :”>

 23:10 Am invatat 10 pagini (din 300 ). Madalina si-a luat ceas si de dimineata incoace ne tot intreaba ori “daca nu e prea mare” ori “daca e de baiat”. Eu caut interpretarea celor 6 planete din a mea casa a 2-a si a celor 5 din a Oanei casa a 3-a.  Oana a luat-o razna . Probabil si eu. Madalina crede ca e de la invatat. Eu incep sa cred acelasi lucru. A impodobit un bradut artificial adus de mama si de mult uitat pe biblioteca. A asezat lumanarele rosii si albastre la colturile meselor din camera, si-a etalat colectia de ursuleti pe aragazul care asteapta montarea divina. A topait si cantat in jurul altarului construit cu propriile forte. Am primit o invitatie de la baietii de la 012 care dau o petrecere si “au nevoie de fete”.  Madalina, fermecata de camasa alba a unuia dintre ei, a decis sa se duca.

  23: 24 Acum ascultam colinde, camera ne clipoceste in ritmul beculetelor din bradut in culori de verde cu albastru sau rosu cu galben si ma simt ca de Craciun,  in tinerete. 8-> (=day dreaming) Oana s-a reintors la studiu. Madalina nu se mai duce la petrecere si mananca lamaie. Eu scriu pe blog si ma incurajez ca voi ajunge la 100 de pagini pana sa ma las prada somnului. Astrologia ma depaseste.

Din pacate realizam asta cand e pe sfarsite si totusi… am fi mai avut atatea de facut. Poate avem mai multe vieti, poate nu. Oricum, nu ne amintim.

So, all or nothing !